Prezentare
În anul 1962, ca urmare a înființării platformei industriale din Suceava, Ministerul Industriei, Petrolului și Chimiei începe construcția unei școli care să pregătească forța de muncă necesară în domeniile prelucrarea lemnului și petrol-chimie.
Din anul 1963 sunt menționate ca funcționând în aceste spații două școli: Grupul Școlar Forestier și Grupul Școlar de Chimie sub titulatura de Grupul Școlar din Suceava.
Ca urmare a dezvoltării industriei de prelucrare a lemnului și înființării combinatelor de prelucrare și exploatare lemnului și fabricilor de mobilă (CEIL), combinate de prelucrare a lemnului (CPL), școala a pregătit de-a lungul anilor forță de muncă calificată atât pentru zona Moldovei, cât și pentru alte zone din țară. Absolvenții au fost repartizați la: Combinatul de Exploatarea și Industrializarea Lemnului Suceava, Bacău, Cluj, Focșani, Pitești, Iași, Constanța, Fabrica de Mobilă din Câmpulung Moldovenesc, Fabricile de Mobilă din Fălticeni, Rădăuți, Botoșani, Combinatele de Prelucrare a Lemnului din Buzău, Comănești, Dărmănești (Bacău), Nehoiu, Sighetul Marmației, Vaslui, Combinatul de Celuloză și Hârtie din Suceava, Dej și din Drobeta-Turnu Severin.
În cei 53 de ani de funcționare, școala a înregistrat următoarele modificări privind titulatura și organizarea.
1963 – 1969 / funcționează în aceleași spații de învățământ două școli / Grupul Școlar de Chimie și Grupul Școlar Forestier sub denumirea Grupul Școlar Suceava
1969 – 1979 / Grupul Școlar de Industrializarea Lemnului
1979 – 1991 / Liceul Industrial Numărul 2
1991 – 1993 / Grupul Școlar pentru Industrializarea Lemnului
1993 – 1996 / Grupul Școlar Forestier
1996 – 2004 / Grupul Școlar Numărul 2
2004 – prezent / Colegiul Tehnic Petru Mușat
În perioada 1970-1982 școala a cunoscut o maximă dezvoltare. Numărul elevilor care frecventau cursurile variază între 2.000 și 2.400, iar numărul elevilor interni era 1.200. O parte din elevi participau la cursuri comasate și, în cea mai mare parte a anului Școlar, ei își efectuau pregătirea practică în întreprinderile care îi recrutau și le asigurau suportul material. Aceștia proveneau din județele Bacău, Argeș, Iași, Suceava, Bistrița Năsăud, Mureș, Neamț, Cluj, Brăila și Mehedinți.
În perioada 1982-1990 numărul elevilor scade rămânând însă în jurul valorii de 2.000 pe an școlar, iar mai târziu, poate și datorită faptului că fabricile nu mai asigurau susținere prin contracte încheiate cu școala și cu elevii, numărul lor să ajungă în jurul valorii de 1.300 – 1.500 elevi / an școlar.